Japonia nu este singura ţară în care se întâmplă acest lucru, existând cazuri asemănătoare şi-n Statele Unite sau Germania, dar aici fenomenul a căpătat o asemenea amploare încât japonezii au termen specific pentru aceste persoane – „jouhatsu”. Traducerea cea mai bună este „evaporare”, iar japonezii o folosesc pentru a-i desemna pe cei care dispar fără urme şi-şi ascund noua identitate faţă de prieteni şi familie timp de ani întregi sau decenii.
„M-am săturat de relaţiile pe care le aveam. Mi-am o mică valiză şi am dispărut”, spune pentru BBC un bărbat de 42 de ani, identificat doar drept Sugimoto. „Pur şi simplu, am evadat”. Acesta povesteşte cum în micul oraş în care trăia era cunoscut de toată lumea, provenind dintr-o familie proeminentă. Sugimoto urma să preia afacerea familiei, dar rolul în care fusese aruncat îl stresa atât de tare încât a decis să dispară din oraş fără să spună nimănui unde se duce.
De la datorii pe care nu le mai pot plăti la căsătorii lipsite de iubire, motivele pe care le au persoanele care decid să dispară variază, dar oricare ar fi motivele lor, aceştia crează o cerere de servicii, iar piaţa nu a întârziat s-o satisfacă. Firmele la care aceştia apelează sunt cunoscute ca firme de „mutări nocturne” şi îi ajută să dispară discret din vieţile lor, oferindu-le cazare în locuri secrete şi confidenţialitate deplină.
„În mod normal, motivele pentru care cineva vrea să se mute sunt pozitive – eşti admis la o universitate, îţi găseşti un loc de muncă, te căsătoreşti, dar oamenii nu sunt conştienţi că există şi alte motive, mult mai triste – poţi renunţa la universitate, poţi fi dat afară ori poate vrei să scapi de un hărţuitor”, spune Sho Hatori, patronul unei astfel de firme. Acesta a înfiinţat compania în anii 1990, când economia Japoniei era lovită de o gravă criză, dar a descoperit treptat că nu doar motivele financiare îi împing pe oameni să fugă din vieţile lor, ci şi ceea ce el numeşte „motive sociale”. „Ce facem noi e să-i sprijinim pe oameni să-şi înceapă o a doua viaţă”, spune Hatori.
